Drepturile copiilor
Prima pagină • Drepturile copiilor
Drepturile copilului în România
De unde provine ideea de drepturi ale copiilor?
Interesul pentru drepturile copilului a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a luat naştere prima mişcare preocupată de aspecte referitoare la DEZVOLTAREA copilului, care pleda pentru PROTECŢIA copilului împotriva neglijării, exploatării şi a violenţei. În Europa, această perioadă s-a caracterizat prin deschiderea unui număr considerabil de instituţii publice de ocrotire, şcoli şi instituţii separate pentru copii delincvenţi, precum şi de tribunale pentru minori.
După Primul Război Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima dată atenţia lumii. În 1924, Liga Naţiunilor a adoptat Declaraţia de la Geneva. În 1959, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia drepturilor copilului.
Spre sfârşitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de PARTICIPARE ale copilului. Mai mulţi lideri de opinie au susţinut că şi copiii au competenţele necesare pentru a lua decizii în privinţa problemelor importante din viaţa lor şi că ar trebui lăsaţi să participe la luarea acestor decizii.
Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat în vigoare în septembrie 1991 şi a fost ratificată de majoritatea ţărilor din lume, cu excepţia Statelor Unite ale Americii şi a Somaliei.
România a ratificat Convenţia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr.18/1990 şi s-a inspirat din aceasta atunci când a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Care sunt drepturile copilului şi cum se reflectă în legea 272/2004?
Copiii trebuie să beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem toţi îndreptăţiţi încă din momentul naşterii. Drepturile omului înseamnă să îi tratezi pe ceilalţi aşa cum ţi-ar plăcea ţie să fii tratat, şi anume cu demnitate, respect, egalitate şi dreptate, şi se aplică fără deosebire de cetăţenie, naţionalitate, rasă, etnie, limbă, sex, orientare sexuală, abilităţi sau orice alt statut.
Pe de altă parte, copiii diferă de adulţi. Ei sunt vulnerabili, trebuie să se joace, sunt în proces de dezvoltare şi au nevoie de oarecare autonomie. De aceea ei au nevoie de drepturi proprii, cu caracter special.
Drepturile copilului pot fi grupate in trei categorii:
1. drepturile de protecţie – se referă la protectia împotriva oricărei forme de abuz fizic sau emoţional, precum si împotriva oricărei forme de exploatare;
2. drepturile de dezvoltare – se referă la disponibilitatea şi accesul la toate tipurile de servicii de bază, precum educaţia şi serviciile de îngrijire medicală
3. drepturile de participare – se referă la dreptul copilului de a fi implicat în deciziile care îl privesc.
Raportul copiilor
Raport periodic cu privire la drepturile copilului
În cadrul festivităţii, organizată cu ocazia aniversării Zilei Drepturilor Copilului, pe 20 noiembrie 2008, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Grupul la Nivel Înalt pentru Copiii României şi Consiliul Copiilor „SPUNE!” au organizat concursul de eseuri destinat elevilor din clasele V-VIII, intitulat „Lumea mea poate fi altfel”.
Iulian Anghelus - Marele premiu
Beniamin Mirica - Premiul I
Cristian Cocris - Premiul II
Corina Frunza - Premiul III
Adrian Stefanescu - Mentiune
Andreea Mihaela Bogdan - Mentiune
Bianca Rostas - Mentiune
Florentina Mitran - Mentiune
Jessica Muscariu - Mentiune
Letitia Ratavoi - Mentiune
Milena Mkrtchyan - Mentiune
Miruna Buza - Mentiune
Ovidiu Cosma - Mentiune
Raluca Solomon - Mentiune